marți, 10 februarie 2009

Omul, calul şi izmenele

(De preferat a se citi şi după... ascultaţi)

1. varianta lunga

Pe una din autostrăzile ţării noastre, un bărbat la vreo 50 de ani pedala de zor, întrecându-se într-o cursă cu roibul său, pentru a ocoli gropile sub formă de mici cratere în creştere.
Până aici, nimic neobişnuit. Un peisaj autohton, cu vile acoperite de turnuri înşirate câte una la două, trei căsuţe dărăpănate cu garduri ruginite sau roase de vremuri grele... (n.r. ...ploi şi ninsori şi alte cele...). Din sens opus, roadele societăţii postdecembriste, beneficiari ai importului de noi modele de maşini se depăşeau pentru a evita o căruţă cu opt pasageri cu căciuli ca în Ciuleandra şi basmale ca în Moromeţii (exceptând căruţaşul).

Apropiind privirea de metrii bătuţi egal ai biciclistului şi ai calului se putea observa o legătură aproape gălbuie care îi lega de-a lungul asfaltului (abătut ca un deal neterminat continuat cu o câmpie şi tot aşa...)
Legătura începea din mâna dreaptă a biciclistului, se continua cu un tur lung, atârnând aproape geometric, şi se termina înnodată de căpăstrul calului: O PERECHE DE IZMENE.


2. varianta scurtă

Pe o autostradă...un bărbat merge pe bicicletă cu un crac de izmene legat de mâna dreaptă şi cu celălalt crac prins de căpăstrul calului.


bob dylan DIGNITY ("OH MERCY" - PIANO DEMO)
Asculta mai multe audio Muzica »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu