Copilărie

E tot acolo mărţişorul tău
În braţe teiul îl leagănă uşor
Căci freamătă vântul a ploaie,
La fereastră îţi cântă viaţa
Cu tril de privighetoare.

Copil la douăzeci de ani
Cu ochi de cărbune şi păr decolorat
Închide geamul amintirilor vii
Dintr-un oraş cu pomi înverziţi
Şi zgomot liniştitor.

Îţi spun ce să faci, iar eu...
Văd albine prinse-n flori roşii
Şi zumzet simt în mâinile firave
A două copile voioase
Ce aleargă râzând, spre soare.