Îmi tremură cuvintele
Şi se clatină gândul
Căci nu am glas
Şi nici răgaz
Să uit.
Aş cuprinde sub pana mea
Aripile nemărginirii frânte
Şi-aş da voie
Sufletului să zburde
Nepăsător, ca-n prima zi.
De m-ar lăsa timpul
Să-i tai minutele
Şi să-i fur orele
L-aş îmbrăţişa asemeni mamei
Ce-şi strânge în braţe odorul.
Dar nu am glas
Să-i fur timpului vremelnicia
Şi nu am aripi
Să-i fac sufletului pe plac
Şi să-mi cânt nemurirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu